In noiembrie 2009 am asistat la disparitia sigurei cladiri de patrimoniu industrial din orasul Isaccea, care a fost distrusa de un incendiu. Nu se cunoaste nici pana in ziua de azi daca a fost un accident sau cineva a avut un interes ca acea cladire sa „se faca pierduta”. Cladirea a fost pana in urma cu cativa ani utilizata de fosta Regie Autonoma a Tutunului din Romania. Daca imi aduc bine aminte, cladirea a fost ridicata in anul 1896 si facea parte din depozitele vechiului port al orasului.

[nggallery id=20]

In vara anului trecut, am reusit sa intru pentru prima data pe acest teren si nu mare mi-a fost surpriza sa descopar 3 cazemate, despre care cred ca au fost utilizate de Armata Romana in Primul Razboi Mondial. Printre ruine  am gasit si tiglele care au facut parte din acoperisul cladirii, cu marca producatorului …  aduse tocmai din Marsilia. Cat am stat pe santier la Noviodunum, am facut vizite repetate pentru a lua coordonatele (gandind ca se mai poate salva ceva) cazematelor, a zidurilor care apartinusera cetatii turcesti – cea construita din ordinul sultanului Osman II in 1621 – am constatat cum intr-un timp record (2 saptamani), au disparut la propriu trei cladiri, care inca erau in picioare – adica aveau si ziduri, acoperis, ferestre etc. Grupuri de localnici, daca pot spune asa, transformasera cladirile fostei Regii intr-o veritabila „cariera”, din care s-au extras toate caramizile celor trei cladiri, tiglele, lemnaria etc. Totul a disparut in doua saptamani.

Totusi, ce au facut autoritatile locale? Nimic!

Cladiri mai noi sau mai vechi situate in diverse puncte ale orasului sunt demontate bucata cu bucata de „localnici binevoitori”, secatuind inventarul imobilelor din oras, unul cate unul. Sunt intristat de lipsa de autoritate a celor care ar trebui sa ai grija de linistea orasului si a cetatenilor sai, de pasivitatea de care dau dovada locuitorii orasului, de lipsa de respect cu care Primaria din localitate trateaza trecutul si  istoria orasului. Despre acest ultim aspect, am mai vorbit si in vara anului trecut cand functionari din primarie  au acordat autorizatie de construire unui investitor, chiar in situl Cetatea Isaccea [Noviodunum]. Ca situatia sa nu fie unica, aceeasi functionari au mai gafat si in luna octombrie a anului trecut, cand au autorizat niste lucrari pentru introducerea unui cablu de fibra optica, iar lucrarile incepute chiar din zona de protectie a sitului au distrus cateva morminte, cateva cuptoare destinate materialelor de constructie. Mai conteaza? Au mai gafat  si prin acordarea unui teren unei ”structuri a statului” tot  in zona de protectie a sitului arheologic; zona plina de vestigii despre care “noii proprietari” nu au cunostinta.

Peste ani o sa utilizam destul de des expresia „a fost odata in Isaccea”.  E pacat ca autoritatile locale si cetatenii orasului Isaccea nu inteleg si nu constientizeaza importanta pe care o are istoria acestei localitati, precum si patrimoniul cultural  pentru viitorul comunitatii, intrucat acesta reprezinta in viitor o sursa de dezvoltare durabila.

Uneori stau si ma intreb daca merita efortul si consumul de energie, pentru a face cunoscut toate acestea …