„Pentru epoca Principatului s-a constatat, prin sapaturile arheologice de salvare de pe malul Dunarii, existenta unei serii de edificii importante – thermae, locuin­te, probabil fragmente din incinta etc. – dispuse fie sub latura de N a incintei romane tarzii sau in dreptul acesteia, fie mai la V de coltul ei de N- V, fapt care a aratat inca de la inceput o intindere mai mare catre V a fortificatiei, restransa la cca jumatate din lung. in epoca Dominatului, dupa cum au indicat ulterior si cercetarile aerofotogrametrice. Totodata, s-a obser­vat gratie acelorasi s[paturi si o retragere catre S, deci spre o cota de nivel superioara, a liniei de for­tificare dinspre Dunare, probabil in urma cresterii cotei de inundatii intre sec. 2 si 3 d.Hr., deoarece unele construcii timpurii dezafectate au fost clar suprapuse de noul zid nordic de incinta, cel mai bine inregistrat pana acum. Din cele „trei faze” mai im­portante stabilite prin sapaturile de salvare, prima apartine epocii Principatului. Aceleiasi epoci ii revin majoritatea descoperirilor epigrafice (14, dintre care doua in lb. gr.), precum si numeroase stampile tegu­lare ale flotei si ale legio V Macedonica. Pe una dintre cele mai importante inscriptii de la Noviodunum se afla numele unuia dintre ultimii comandanti ai flotei moesice, Postumus, cunoscut doar pe aceasta cale, precum si a doi functionari militari din serviciul acestuia. Im­portantei documentare a inscriptiei i se adauga si calitatea suprinzatoare a unora dintre cele mai reu­site imagini poetice intalnite in epigramele latine ver­sificate, destul de rare de altfel, in Dobrogea romana. Din celelalte documente epigrafice precum si din reprezentari sculpturale etc. de la Noviodunum trebuie sa re­tinem si unele aspecte ale vietii spiritua1e din epoca romana timpurie: cultul lui Herak1es, Bacchus sau Dominus si Domina. Alte descoperiri – ceramica, unelte, obiecte diverse de uz comun, piese de arhi­tectura monumentala, monede numeroase etc., vor­besc despre importanta economica a centrului de la Noviodunum in epoca romana inca foarte de timpuriu, din cursul sec. 1 d.Hr., cand mai continuau schimburi cu lumea greco-orientala, direct sau prin intermediul porturilor de la Marea Neagra, dupa care orasul se integreaza treptat vietii economice romane. Primea­za in acest sens specificul limesului de la Dunarea de jos, unde se remarca in sec. 2 si 3 predominanta importurilor si produtiei locale de factura apuseana si sudica in detrimentul celor greco-orientale care vor reveni in cursul sec. 4. Una dintre ultime1e dis­trugeri importante ale orasului in epoca Principatului va fi fost cea datorata atacului gotilor si herulilor din jurul anului 267 si marcata de ingroparea in timpul lui Gallienus a unui tezaur de 1071 monede, in zona necropolei tumulare.”


Alexandru Barnea in :
 
Enciclopedia Arheologiei si Istoriei Vechi a Romaniei,
vol. III, M-Q, Constantin Preda (coord.),Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2000, p. 204-206