„Reconstrutia orasului in con­turul mai bine cunoscut arheologic pentru epoca Dominatului pare sa fi inceput la scurta vreme de la aceste evenimente, dupa cum au aratat unele detalii oferite de sapaturile de salvare, cel mai probabil deja in timpul imparatilor Aurelian si Probus, pentru ca e1e sa continue masiv sub Diocletian si Constantin cel Mare. Incinta masura acum pe latura de N (din­spre Dunare) cca 200 m, zidul de aparare avand grosimea de peste 3 m si fiind prevazut pe aceeasi latura cu sapte turnuri de aparare semicirculare la exterior, dintre care doua flancau o poarta – insta­latie portuara. S-au construit noi thermae, o serie de edificii din aria de N, intre care si o bazilica, toate adaptate noii forme a incintei. Intr-o portiune din­spre E unde zidul de aparare a fost dublat (exista doua ziduri la 12 m unul de celalalt) . Valurile si santurile si azi par­tial vizibile in teren in jurul fortificatiei au fost lucrate, in momente diferite, in aceeasi epoca a Do­minatului, inconjurand in scop defensiv orasul refor­tificat cu ziduri si populatia asezata extramuran. Ramanand statie importanta de flota, Noviodunum a devenit acum sediu al leg. I Iovia Scythica in a carei sarcina cadea apararea granitei nordice a provinciei. Aici se afla in continuare sediul prefectului flotei de la Du­narea de jos, numita acum Classis Ripae Scythicae, potrivit unor stampile tegulare gasite chiar la Noviodunum Tot la Noviodunum a stationat din sec. 4 si unitatea de milites primi Constantiani. La Noviodunum a fost legat in 369 podul de vase unde, in mijlocul fluviului → Valens a incheiat cu → Athanaric tratatul de pace dintre Imp. si goti (, prin care se limitau subsidiile acordate acestora si patrun­derea lor in Imp. si se reduceau la doua asezari ro­mane de pe malul drept al Dunarii punctele de targ si schimburi comerciale cu gotii la Dunarea de jos. Ulterior, orasul a mai suferit distrugeri si reparatii succesive. In cursul primei jumatati a sec. 5, un sef al federatilor pe nume Valips, pe cat se pare hun, s-a rasculat impotriva romanilor si, luand in stapanire orasul Noviodunum, acestia au fost nevoiti sa-l asedieze. Printre refacerile mai importante amintim pe cele din timpul lui Anastasius si Iusti­nian, cand Noviodunum a devenit resedinta episcopala, in a carei jurisditie se aflau si bazilici paleocrestine importante ca aceea adapostind cripta cu martiri de la Niculitel. Orasul a supravietuit, potrivit desco­peririlor arheologice, numismatice si surselor litera­re, pana la inceputul sec. 7, cele mai tarzii monede fiind de la Phocas. Lor li se adauga si o serie de sigilii bizantine din aceeasi epocii si mai tarzii. Prin­tre sigiliile din sec. 6 se numara si trei sigilii impe­riale de la Iustinian, aratand inca o data si pe aceasta cale importanta centrului de la Noviodunum.”

Alexandru Barnea in :

Enciclopedia Arheologiei si Istoriei Vechi a Romaniei,
vol. III, M-Q, Constantin Preda (coord.),Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2000, p. 204-206