Gavrila Simion

(18 noiembrie 1928-28 aprilie 2010)

Generatia de aur a muzeografilor romani a suferit la 28 aprilie 2010 o grea pierdere: profesorul Simion Gavrila, cel mai prestigios dintre marii muzeografi s-a mutat la cele vesnice. Vestea aceasta care indurereaza intreaga comunitate a celor ce servesc Patrimoniul cultural, ne face solidari cu suferintele familiei sale, cu colegii si prietenii sai.

Om ales, dedicat semenilor, Arheolog neostenit intru cunoasterea tainelor Dobrogei, Istoric obsedat de adevar, Muzeolog cu o vocatie proverbiala in reinvierea trecutului, Director de muzeu desavarsit, Simion Gavrila lasa celor de la Tulcea, dupa o staruitoare munca de peste o jumatate de veac, un stralucitor tezaur cultural. Un tezaur pe care, il apreciaza cum se cuvine toti cei care beneficiaza de el. Disparitia sa apasa sufletele cernite ale celor care l-am cunoscut si ne face sa regretam ca nu i-am stat mai aproape in ceasurile de cumpana din ultimii ani. Ii ramanem insa indatorati pentru omenia si generozitatea sa, pentru bunatatea aratata prin atatea dovezi, pentru desavarsita lui ospitalitate.

Coborator dintre mosnenii Prahovei, Simion Gavrila a servit cu devotament nu doar un judet, ci a slujit muzeografia oferind modelul unui mare vizionar. A facut-o fara emfaza, cu o modestie exemplara, dand sens la ceea ce numim indeobste altruism. Daca pentru Tulcea, Simion Gavrila va ramane muzeograful providential, ales sa ocroteasca valorile arheologice, istorice, etnografice si de arta de la gurile Dunarii, pentru muzeologia nationala el reprezinta una dintre cele mai luminoase referinte. Simion Gavrila este cel care a introdus in circuitul larg nu doar concepte universale ci, mai ales, practici de o mare modernitate: rezervatia, muzeul sit, complexul muzeal, ecomuzeul, conservarea integrata, protectia activa. Viziunea sa de sinteza asupra peisajelor culturale a generat de altfel o institutie – unicat – Institutul de Cercetari Ecomuzeale. Prin Institut si muzeele acestuia, aduce o contributie concreta la noua muzeologie. Acestui institut profesorul i-a configurat filozofia moderna de a studia si valorifica monumentele, siturile si muzeele cu parti ale unui intreg care interactioneaza. Un intreg istoric care-i cuprinde deopotriva pe cei de la Dunarea de Jos, dar si de la nordul pontic, din Basarabia. Cu romanii din Moldova dintre Prut si Nistru, Simion Gavrila a stabilit de altfel cele mai cordiale legaturi.

Ne inclinam la trecerea in nefiinta a lui Simion Gavrila, si ne rugam ca Bunul Dumnezeu sa-l primeasca si sa-l aseze la dreapta sa, sa-l aseze alaturi de confratii sai muzeografi, pe cel care poate spune acum impacat, ca a lucrat mult pentru semeni, slujind in mod stralucit Patrimoniul national. Familiei indoliate, prietenilor si colegilor, celor din conducerea judetului si a municipiului Tulcea, le trimitem compasiunea noastra, odata cu sincere condoleante. Suntem siguri ca viata si faptele lui Simion Gavrila au dobandit deja dreptul de a fi consemnate in insemnele durabile ale memoriei publice. De la Celic Dere, Simion Gavrila va veghea peste vremuri amintind celor de maine marea putere si bogatie a celui care si-a pus energiile in slujba celorlalti.

Prof.univ.dr. Ioan Opris

Publicat pe: http://muzeologie.wordpress.com/2010/04/30/necrolog-simion-gavrila/

Gavrila Simion – In Memoriam

Unul din marii nostri muzeologi, arheolog, intemeietor al muzeelor din Tulcea reunite astazi sub egida Institutului de Cercetari Eco-muzeale, a decedat la Tulcea. In varsta de 82 de ani, profesorul Gavrila Simion a infiintat si editat anuarul „Peuce”, publicatie de prestigiu, esentiala pentru lumea muzeologica romaneasca.

Doctor in istorie, membru de onoare al Societatii Numismatice Romane, profesor pentru multe generatii de muzeologi si arheologi, Gavrila Simion a fost creator de scoala. Aproape jumatate de secol director al muzeelor din Tulcea, el apartine generatiei de aur a muzeologiei romanesti, care, in conditii de adversitate ideologica, au creat institutii, au facut descoperiri valoroase privind patrimoniul arheologic, au format generatii in spiritul respectului pentru profesie si s-au impus ca adevarati profesionisti. A iubit Dobrogea ca nimeni altul si s-a dedicat o viata cercetarii ei prin cele 11 santiere arheologice coordonate aici.
Opera lui este cuprinsa mai ales in cele 4 volume si 64 de articole si studii de specialitate in tara si strainatate dar mai ales este reprezentata de muzeele din Tulcea, create de el insusi cu tenacitate si dragoste. Pentru activitatea sa exceptionala a primit Ordinul National ,,Pentru merit” in grad de Cavaler, conferit de presedintia Romaniei.
Dar nici o distinctie nu va depasi marele merit de Om pe care i l-au conferit cei care l-au cunoscut, admirat si urmat.

Condoleante familiei.
Dumnezeu sa-l odihneasca !

Publicat pe: http://www.cultura.ro/News.aspx?ID=1565