Duminica, 14 noiembrie, la Muzeul de Istorie si Arheologie din cadrul ICEM Tulcea, a fost lansata cartea dlui. V. H. Baumann, Noviodunum. Șantier arheologic 1995 – 2009. Mai jos am inserat prezentarea facuta acestui volum, de dl dr. Florin Topoleanu.

     Festivitatea lansarii unei carti noi, oricare ar fi ea, este in sine o sarbatoare. In era computerelor, cuvantul tiparit impune respect si consideratie, cu atat mai mult cu cat, acum si aici, se lanseaza o carte de stiinta, o carte de arheologie, iar autorul sau, dr. V. H. Baumann a fost si ramane colegul nostru.

    Oare ce arheolog adevarat, renunta la pasiunea de o viata, odata cu pensionarea?

    Asadar, voi incerca, in cateva cuvinte sa subliniez importanta si valoarea lucrarii „Noviodunum. Șantier arheologic 1995 – 2009„. Tiparita sub semnul celor 60 de ani de muzeografie la Tulcea, in colectia „Biblioteca Istro-Pontica, seria Patrimonium„ a ICEM.

    Inca din preambul, autorul marturiseste cu sinceritate ca „lucrarea de fata nu este o monografie, ci un raport general asupra cercetarilor … cu toate minusurile, de care sunt responsabil … pentru a folosi celor care vor veni dupa mine …”. Iar precizarea ca „lucrarea are un caracter tehnic si se adreseaza in mod expres specialistilor si studentilor …” are menirea sa dezarmeze orice eventuala reaintentie sau reacredinta, care, din nefericire, ne mai bantuie.

    Dupa consideratiile generale si o introducere in care se face o necesara trecere in revista a istoricului cercetarilor de la Noviodunum sunt descrise sapaturile sistematice din asezarea civila, din cetate, dar si sapaturile de salvare din zona.

    Avand ca suport notele si observatiile personale, rapoartele de sapaturi publicate; numeroase desene si fotografii, dar si un imens material arheologic, extrem de divers si cu atat mai valoros. V. H. Baumann reuseste in 250 de pagini sa se ofere un tablou complet a muncii sale si a colectivului pe care l-a coordonat de-a lungul a 15 campanii de cercetari.

    Spunea cineva ca „cel mai greu de prevazut este trecutul”. Aceasta constatare, mai inteligenta decat pare la prima vedre, se verifica din plin la Noviodunum, unde, locuirea aproape neintrerupta de-a lungul a 15 secole, a determinat o situatie stratigrafica foarte complexa, cu o succesiune de momente, de niveluri de locuire, nenumarate interventii antice, moderne si contemporane, a carei “descifrare” logica provoaca profesionalismul, dar si specialistul.

    Asa cum se intampla in unele cetati dobrogene, nivelurile timpurii sunt greu de cercetat din cauza suprapunerii locuirii romane tarzii, aceasta din urma fiind la Noviodunum, afectata pe aproape intreaga suprafata de monumentele medievale.

    Chiar si in aceste conditii, colectivul condus de V. H. Baumann, a reusit sa identifice si sa prezinte convingator in carte, stratigrafia absoluta a cetatii, de la castrul de pamant – o descoperire de exceptie dupa parerea mea, pana catre inceputul secolului al XV-lea.

    Noviodunum devine astfel, dupa Halmyris, a doua cetate de pe “limes” a carei stratigrafie absoluta este cunoscuta.

   Desi cercetarile intr-un astfel de monument le putem considera la inceput, au fost create premizele unor lucrari de restaurare – conservare. Ma refer in primul rand la Turnul Mare, monument impresionant ca dimensiuni si tehnica constructiva, complet cercetat, care ar putea fi pus astfel in valoare si din punct de vedre muzeistic/turistic.

   Apreciez in mod deosebit ca in lucrarea sa, V. H. Baumann arheolog specializat pe epoca romana, acorda aceeasi atentie, cu aceeasi competenta si perioadei medievale, astfel ca rezultatele cercetarilor sunt tratate unitar si fara partinire. Acest lucru se datoreaza desigur si valorii colectivului pe care l-a coordonat, cu cercetatori locali sau din tara, toti tineri, fiecare amintit dezinteresat la locul potrivit. Astfel, santierul a devenit o adevarata scoala pentru tinerii arheologi, care au capatat responsabilitati, amplificate de la o campanie la alta, atingand, dupa 15 ani, o maturitate stiintifica si organizatorica deplina. Il amintesc in acest sens doar pe colegul nostru, dr. Aurel Stanica, pe care indraznesc sa-l numesc acum, in deplina cunostinta de cauza ca fiind “dependent de Noviodunum”. Colegul nostru avand o contributie importanta in realizarea bazelor de date cu obiectele arheologice descoperite la Noviodunum, care au fost de folos si la publicarea acestei carti.

   Cu siguranta ca aceasta lucrare v-a sta la baza viitoarelor cercetari, ca instrument de lucru indispensabil pentru toate epocile istorice prezente la Noviodunum, iar tiparirea sa innobileaza lista bibliografica, oricum foarte bogata, referitoare la cetate si teritoriul sau.

    Sincere felicitari colegului nostru dr. V. H. Baumann.

 

14 Noiembrie 2010                                                          

        dr. Florin George Topoleanu