"Achelous, alumn al comandantului flotei, Postumus, venit-am aici din indepartatul taram al Cappadociei, …" (Traducerea din limba latina a unui fragment dintr-o inscriptie pe piatra descoperita la Noviodunum)
Controlul roman al teritoriului pe care astazi il numim Dobrogea a devenit efectiv cu mai bine de un sfert de veac inaintea razboaielor dacice conduse de imparatul Traian (101-102, 105-106).
Se intampla aceasta, asa cum a demonstrat cu peste trei decenii in urma arheologul bucurestean Alexandru Suceveanu, in anul 74 al erei noastre.
Imparat la Roma era atunci Vespasian (69-79), din dinastia Flaviilor. Din acel an 74, teritoriul Dobrogei avea sa faca parte din provincia numita Moesia, iar 11 ani mai tarziu, din Moesia de Jos, daca traducem din latineste denumirea de Moesia Inferior.
Numele fusese gasit de romani la localnicii daci si geti pentru tinutul aflat intre Dunare si Balcani. Iar provincia romana Moesia Inferior, care cuprindea si Dobrogea de mai tarziu, avea acest nume in logica fireasca, mereu urmata de romani, a situarii pe cursul fluviului, in cazul de fata pe cel inferior.
Intrarea unui tinut in mediul provincial roman – si a fost cazul Dobrogei din anul 74 – insemna administratie romana si trupe aflate in garnizoane anume amenajate. Acestea din urma erau concentrate in special pe malul drept al Dunarii. Martori stau, in acest sens, fortificatiile idendificate arheologic de-a lungul numitului tarm, deseori avand capete de pod pe celalalt mal. Fortificatia romana de la Noviodunum facea parte integranta din acest sistem. Ea a fost de la inceput si baza flotei romane de la Dunarea de Jos, botezata Classis Flavia Moesica, dupa numele dinastiei imperiale care a adus-o, aceea a Flaviilor, si dupa acela al regiunii pe care o avea in grija, Moesia, classis desemnand in latineste ceea ce numim astazi flota.
Legat de aceasta flota, mi-a revenit cu mai multi ani in urma bucuria de a descifra, intelege si publica o inscriptie in limba latina de pe o placa mare de calcar descoperita la Noviodunum in cursul cercetarilor arheologice de acolo, din 1956. Era destul de rau conservata, greu lizibila si ii lipseau inceputul si sfarsitul. Era insa o marturie importanta pentru istoria orasului antic si a flotei pe care o adapostea. Aceasta pentru ca, asa cum observasera de la bun inceput descoperitorii, documentul in piatra continea intre altele numele, pana atunci necunoscut, Postumus, al unuia dintre comandantii flotei a carei baza se afla la Noviodunum. De unde era de origine si care-i va fi fost cariera militara de pana atunci si de dupa aceea inca raman mistere, ca si activitatea lui Postumus la Noviodunum, data si durata ei. In schimb, inscriptia arata cel putin o latura a personalitatii lui si documenteaza un segment al oficiului pe care il slujea ca ofiter comandant al flotei.
Pana la a ajunge insa la continutul de subiect de roman al relatarii in versuri a textului inscriptiei, trebuie amintit cititorilor nostri ca un asemenea document, o piatra scrisa, are avantajul, spre deosebire de textele transmise de la autorii antici din aceeasi vreme, de a veni direct din epoca, fara intermediar sau alt interpret decat autorul textului din acel moment. Avem astfel contactul ca si direct cu momentul si persoanele in cauza. Doar ca nu le auzim. Desi intr-un fel, in cazul de fata, le si auzim, deoarece, precum descopeream la descifrare, inscriptia era in metru antic, in doua parti distincte si diferite ca tip de versificare.
Prima parte il evoca la persoana a treia pe un anume Krystallus (numele e greu descifrabil), un fel de copil de trupa (alumn), slujbas la oficiul comandantului flotei, Postumus. Servise mai intai in flota iberica, in Spania, in castre si pe mare, de mic fiind educat ca roman. A fost mai apoi in Mauretania, pe coasta de nord a Africii, cam pe unde se afla astazi Marocul. A ajuns, spunea textul inscriptiei, sa-si afle sfarsitul aici, "purtat precum semintele florilor primavaratice de vantul tracic". Cea de a doua parte, al carei final s-a pierdut din cauza sparturii inscriptiei in partea inferioara a fost compusa tot in versuri, dar la persoana intai. "Eu, alumnul Achelous", spune textul de pe piatra, "m-am nascut langa tarm, pe taramul indepartat al Cappadociei Pontice; tata mi-a fost Hermogenes si am locuit intre zidurile orasului Tyana; am fost crescut ca roman si am deprins in mestesuguri, … adus la tarm de un barbat…". De aici, doar imaginatia mai poate completa ceea ce lipseste din inscriptie inainte ca Achelous sa fi ajuns alumn al lui Postumus, prefectul (termenul latinesc pentru comandant) flotei romane de la Noviodunum.
Asemenea documente atat de lungi si de ingrijit elaborate din punctul de vedere al compozitiei textului se intalnesc destul de rar in mediul provincial roman si cu atat mai rar in vremea din care vine inscriptia, adica pe la jumatatea secolului al III-lea d.Hr. In cazul de fata, se poate vedea, in spatele acestei cheltuieli materiale si acestei risipe de talent, aprecierea de care se bucurau cei doi alumni prin experienta militara si, am spune astazi, manageriala acumulata de la o varsta frageda. Prin curriculum-ul lor, ei sunt printre martorii foarte rar atestati ai unui sistem bine pus la punct in armata romana, o rotita a unui mecanism care a facut posibila existenta universala unica a Imperiului Roman. Se constata, pe de alta parte, mobilitatea remarcabila a unor asemenea personaje de la un capat la altul al spatiului circummediteranean, care poate ar mai fi continuat daca nu se incheia dramatic la Noviodunum.
Articol publicat de profesorul Alexandru Barnea in Ziarul Financiar – 31.08.2007.
Sursa: http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/noviodunum-azi-isaccea-ii-3071256/
Comentarii (1)
Tweets that mention Noviodunum, azi Isaccea (II): -- Topsy.com
17:25[…] This post was mentioned on Twitter by Aurel Daniel Stanica. Aurel Daniel Stanica said: Noviodunum, azi Isaccea (II): http://blog.noviodunum.ro/?p=753 […]