Pozitia strategica a zonei de la gurile Dunarii a facut ca, incepand cu secolul al XVIII-lea, sa se afle in atentia marilor puteri europene care luptau impotriva Imperiului otoman. Acest lucru a determinat ca zona din nordul Dobrogei sa fie afectata de sase razboaie ruso-turce, etape ale conflictului cunoscut in istorie sub numele de Criza orientala. Aceste razboaie au dus la modificarea regimului navigatiei si comertului pe Dunare si Marea Neagra.
    Prevederile pacii de la Passarowitz, din anul 1718, au permis Austriei sa impinga granitele sale in spatiul nord-dunarean pana la raul Olt. La scurt timp dupa tratatul politic se incheie si tratatul comercial cu Poarta, care ii asigura o pozitie deosebit de avantajoasa in perspectiva politicii sale orientale si atesta noua conceptie privind politica economica austriaca. Acest tratat stabilea libertatea reciproca a comertului pe apa si uscat si a fost baza pentru politica economica din Orient.

    La inceputul secolului al XVIII-lea apar in centrul si sud-estul Europei asociatii si firme comerciale create dupa modelul celor occidentale, cum au fost cele din Imperiul habsburgic, Compania orientala de la Triest (1719) sau Compania orientala de la Viena (1719). Acestea sunt numai cateva exemple din numeroasele companii de comert aparute in secolul al XVIII-lea si anume cele care au jucat un rol important in comertul cu Orientul.

    Dupa includerea Transilvaniei in Imperiul habsburgic, Brasovul, ca si alte orase negustoresti isi promovau industria si comertul cu scopul de a-si asigura o piata de desfacere. Comercianti greci, armeni, sasi sau romani se orienteaza rapid spre cele mai apropiate si cele mai mari piete de desfacere – Tara Romaneasca, Moldova si Turchia (Dobrogea). La sfarsitul secolului al XVIII-lea, negustorii romani din Brasov, care practicau un “comert activ, cuminte, variat, intins”, ajung sa fie stapani exclusivi ai pietei economice din Transilvania, acaparand si pietele de desfacere din Tara Romaneasca si Moldova. 

   In decursul secolului al XIX-lea, in Europa Centrala si de Sud-Est, schimburile de marfuri s-au intensificat ca rezultat al sporului general de populatie, al dezvoltarii oraselor si targurilor, ca centre mestesugaresti si administrative. Cresterea numarului de negustori a constituit un semn clar de expansiune a comertului intern (in Tarile Romane, dar si in Dobrogea) si international. Productia sporita si cererea crescuta a pietei, la randul lor, au impus modalitati mai sistematice si mai rationale de conducere a afacerilor, aceasta perioada fiind marcata de o extindere a creditului, de inceputurile unui sistem bancar modern.

    Dobandirea debuseelor si protejarea intereselor negustorilor brasoveni, au constituit o preocupare principala pentru imparatii si guvernele Austriei Habsburgice. Desfiintarea monopolului comercial otoman, asupra Dunarii, prin pacea de la Adrianopol din 1829 si infiintarea Comisiei Europene a Dunarii in 1856 au dus la antrenarea oraselor si porturilor dobrogene in comertul international
   In aceste conditii se constata dezvoltarea remarcabila a orasului Tulcea determinata de activitatile economice mai sustinute in partea de nord a provinciei dintre Dunare si Mare, datorata impulsurilor venite din implicarea regiunii in noile coordonate oferite de comertul international. Aceasta evolutie a orasului a atras mai multi negustori romani din Brasov, care au stabilit o stransa legatura cu orasul de la portile Deltei, unde au deschis filiale, magazine sau au inregistrat firmele lor de comert.

    Condica agentiei consulare austriece de la Galati mentioneaza ca inainte de 1849, a fost infiintata o starostie austriaca la Tulcea, menita sa supravegheze afacerile “sudutilor austrieci”.

    Pana de curand, nu cunosteam existenta unei cladiri, care sa fie sediul “starostiei austriece”. Internetul, “darnic”, precum il stim, mi-a oferit ocazia sa descopar pe un site austriac cartea postala din 1900, in care apare cladirea ce a apartinut Agentiei Austriece Danubiene (DDSG). Probabil, cladirea a fost construita dupa 1860 si era situata in apropiere de Dunare, dupa cum o sugereaza pasarela metalica.

    Imaginea de mai sus, de fapt este un desen, inserat printre paginile cartii lui Carl F. Peters, Notiuni de baza privind Geologia si Geografia Dobrogei, aparuta la Viena 1867. Desenul realizat de geologul austriac, ne infatiseaza Tulcea, inainte de 1867, anul in care a aparut cartea. Carl F. Peters, reda fidel cladirile, morile de vant, geamiile, corabiile din port sau cele care circulau pe Dunare. Acest desen, poate fi considerat ca fiind prima “poza” in care apare orasul Tulcea.

1. Carte Postala 1900 – http://www.zeit-maschine.at/schiffe/donauschiffahrt-geschichte/Donauschiffahrts-Unternehmen/DDSG-Donaudampfschiffahrtsgesellschaft/Landeplaetze-DDSG/Landeplaetze-DDSG-Rumaenien/DDSG-Agentie-Tulcea/DDSG-Agentie-Tulcea.html

2. Tulcea 1867 (?) – Vedere panoramica – Carl F. Peters, Grundlinien zur Geographie und Geologie der Dobrudscha, Wien, 1867.