Un articol preluat de pe site-ul basilica.ro

Preasfintitului Parinte Visarion, Episcopul Tulcii, a oficiat, miercuri, 21 martie 2012, inconjurat de un sobor de preoti si diaconi, Liturghia Darurilor inainte sfintite, in Biserica ”Sfantul Mare Mucenic Gheorghe” din Isaccea, Protopopiatul Niculitel, a precizat Alexandru Chituta.
Multi dintre credinciosii prezenti s-au impartasit cu Sfintele Taine. In cuvantul de invatatura, Preasfintitul Parinte Visarion le-a vorbit despre sfintenia si lumina izvorate din zilele Postului Mare, ca si despre rolul sfintelor slujbe in pregatirea sufleteasca a credinciosilor spre a primi lumina Sfintei Invieri.
Dupa otpustul Sfintei Liturghii, Preasfintia Sa a rostit rugaciunea arhiereasca de dezlegare, iar parintele paroh Igor Padnevici a multumit Preasfintiei Sale pentru prezenta cat si pentru cuvantul de invatatura.

Multi dintre credinciosii prezenti s-au impartasit cu Sfintele Taine. In cuvantul de invatatura, Preasfintitul Parinte Visarion le-a vorbit despre sfintenia si lumina izvorate din zilele Postului Mare, ca si despre rolul sfintelor slujbe in pregatirea sufleteasca a credinciosilor spre a primi lumina Sfintei Invieri.
Dupa otpustul Sfintei Liturghii, Preasfintia Sa a rostit rugaciunea arhiereasca de dezlegare, iar parintele paroh Igor Padnevici a multumit Preasfintiei Sale pentru prezenta cat si pentru cuvantul de invatatura.
Zidita in jurul anului 1800, biserica din Isaccea are alaturi zidurile unei imense biserici a carei piatra de temelie a fost pusa in anul 1906 dar care din cauza vremurilor potrivnice nu a mai putut fi terminata.

     Bisericuta Sfantul Gheorghe, monument istoric, situata in apropierea centrului orasului Isaccea, este cunoscuta pentru doua aspecte.

    Primul se refera la valorosul iconostas de lemn datand din epoca lui Vasile Lupu (cca. 1645), adus aici pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea (???) de la fosta manastire Adam (jud. Galati), iar cea de a doua se refera la piciorul mesei de altar, care este un monument funerar de epoca romana.

    Biserica este situata in centrul orasului si a fost construita la sfarsitul secolului al XVIII-lea, probabil pe locul unui modest locas de cult. In prima etapa de functionare, biserica avea un altar semicircular, un naos in forma de cruce, cu doua abside laterale si un pronaos. Naosul este prevazut cu o turla hexagonala, iar pronaosul este acoperit cu o bolta semicilindrica. La sfarsitul secolului al XIX-lea se mai aduga un pridvor , terminat in partea superioara cu o clopotnita din lemn.

    Sunt si alte informatii, precum cele de pe site-ul DJCCPCN Tulcea, in care se spun urmatoarele: Biserica  fost construita in anul 1862 pe locul unei biserici mai vechi, ce apartinuse grecilor, despre care se stie ca in 1812 se repara a cincea oara; la randul lor, grecii preluasera biserica de la armeni – urmele primei biserici a armenilor de sub biserica actuala dateaza de la inceputul sec. XVI. 

    Pana in 1988 a fost singura biserica “ingropata” din Dobrogea (nivelul de calcare se afla cu 0,50 m mai jos decat cel actual). Edificiul a fost construit, daca pot zice asa, intr-o “groapa”, iar turla sa nu depaseasca in inaltime minaretul moschei din apropiere.

   Cercetarile arheologice din acel an au surprins in jurul bisericii un numar de 18 morminte, care atesta existenta unui cimitir in jurul acesteia. In cadrul cimitirului inmormantarile incep undeva la miflocul secolului al XVII-lea, continua in secolul XVIII, chiar si prima jumatatea a secolului al XIX-lea. Ritualul funerar este caracteristic perioadei respective; ritul este exclusiv de inhumatie. Inventarele funerare cuprind obiecte, podoabe si monede din secolele XVII-XVIII, unele lucrate in ateliere locale, din care se evidentiaza piesele din aur si argint.

   Din pacate bisericuta a fost pictata acum cativa ani, are termopane si s-au facut “mici” modificari intre naos si pronaos.

   “Ruinele” de langa bisericuta, reprezinta un inceput de biserica noua, care se dorea o copie a catedralei din Ulm (Germania). Constructia acesteia a inceput in 1906 si a fost stopata in 1907, cand forurile ecleziastice au hotarat ca materialele ramase sa fie transportate la Chilia Veche, unde s-a ridicat un locas ortodox dupa planurile intocmite pentru biserica de la Isaccea.